Zahărul și hiperactivitatea copiilor: mit sau realitate?

Zahărul nu provoacă hiperactivitate la copii, cel puțin nu așa cum se crede în mod obișnuit. Studiile bine controlate, în care nici copiii, nici părinții nu știau dacă primesc zahăr sau o variantă fără zahăr, nu au găsit diferențe de comportament care să poată fi atribuite zahărului. Cu toate acestea, convingerea este atât de răspândită încât mulți părinți jură că au văzut-o cu ochii lor.

Mitul nu apare din nimic, iar a-l combate nu înseamnă să spui că zahărul adăugat e inofensiv pentru copii. Mai jos vezi ce arată studiile, de ce observăm totuși agitație după dulciuri, ce efecte reale are zahărul asupra copiilor și cum poți limita dulciurile fără conflicte la masă. Informațiile sunt generale și nu înlocuiesc sfatul pediatrului, mai ales dacă un copil are un diagnostic de tulburare de atenție sau hiperactivitate.

Ce arată studiile despre zahăr și comportament?

Studiile controlate nu au găsit o legătură între zahăr și hiperactivitate. Cele mai convingătoare sunt cele în care copiii primeau, în ordine aleatorie, băuturi cu zahăr sau cu un îndulcitor fără energie, iar nimeni din cameră nu știa care e care.

Rezultatele au fost consecvente: comportamentul și atenția nu diferă de la o variantă la alta. În unele experimente, părinții cărora li se spusese că cel puțin copilul a băut zahăr l-au descris ca fiind mai agitat, deși copilul primise de fapt varianta fără zahăr. Așteptarea a schimbat percepția.

Atenție: studiile de acest tip arată ce se întâmplă în medie. Un copil cu o afecțiune specifică sau cu o sensibilitate rară poate reacționa diferit, caz în care discuți cu medicul.

De ce par copiii mai agitați după dulciuri?

Copiii sunt agitați la petreceri, la sărbători și la aniversări din motive care au puțin de-a face cu zahărul. Contextul se schimbă complet: mulți copii adunați, muzică, jocuri, program neobișnuit, lipsă de somn și emoții puternice.

În acest cadru, dulciurile apar ca un detaliu foarte vizibil, deci devin vinovatul ideal. Adulții observă ceea ce se așteaptă să observe, un fenomen numit efect de așteptare, și interpretează totul prin prisma ideii că „a mâncat prea multe dulciuri”. Un copil care joacă fotbal sau aleargă într-o curte, fără nicio prăjitură, poate fi la fel de zgomotos.

Rolul somnului și al programului

Lipsa somnului și programul dat peste cap afectează disciplina și atenția copiilor mult mai mult decât o felie de tort. Dacă un copil a mâncat târziu, a dormit puțin și a fost supraexcitat, comportamentul de seară va arăta ca „hiperactivitate”. Nu zahărul explică asta.

Ce efecte reale are zahărul adăugat asupra copiilor?

Zahărul adăugat nu face copiii hiperactivi, dar are efecte reale și bine documentate asupra sănătății. Cele mai cunoscute țin de dinți și de greutate.

• Carii dentare: zahărul hrănește bacteriile din gură, care produc acizi ce atacă smalțul; frecvența dulciurilor contează mai mult decât cantitatea.
• Greutate: băuturile îndulcite și dulciurile aduc multe calorii fără să sature.
• Preferința pentru dulce: gustul se obișnuiește cu doze mari, iar legumele par mai puțin atractive.
• Înlocuirea alimentelor valoroase: un copil sătul de biscuiți mănâncă mai puțin la masă.

Pentru a înțelege cum se numără zaharurile adăugate și cum diferă de cele din fructe sau lapte, vezi articolul despre zaharurile adăugate și cele naturale.

Cât zahăr adăugat se recomandă la copii?

Organizațiile de sănătate recomandă limitarea zaharurilor adăugate la o parte mică din energia zilnică, iar pentru copiii foarte mici se sugerează evitarea lor cât mai mult. În practică, asta înseamnă să nu faci din dulciuri un obicei zilnic și să urmărești mai ales băuturile îndulcite.

Eticheta ajută: caută zahărul, siropurile și alte denumiri în lista de ingrediente. Pentru cum o citești pas cu pas, vezi lista de ingrediente și ordinea în care apar.

Cum reduci dulciurile fără certuri

Reducerea dulciurilor funcționează mai bine prin obiceiuri stabile decât prin interdicții. Interdicțiile stricte pot face dulciurile și mai atractive, iar copiii pot ajunge să le mănânce pe ascuns.

1. Ține în casă mai ales fructe, iaurt simplu și gustări fără zahăr adăugat.
2. Stabilește momente pentru dulce, de exemplu după masă, în loc de „oricând”.
3. Evită să folosești dulciurile ca recompensă sau ca pedeapsă.
4. Oferă apă ca băutură obișnuită și lasă sucurile pentru ocazii.
5. Dă exemplu: copiii copiază ce văd la părinți.

Aceleași principii de echilibru le găsești și în articolul despre fructe, fructoză și zahăr.

Când merită vorbit cu medicul

Dacă un copil are mereu dificultăți de atenție, impulsivitate sau neliniște care îi afectează școala și relațiile, nu amâna o evaluare, indiferent de ce mănâncă. Hiperactivitatea persistentă are cauze care se discută cu pediatrul sau cu un specialist, nu se rezolvă doar prin renunțarea la dulciuri.

În plus, alergiile și intoleranțele alimentare adevărate sunt altceva decât mitul zahărului. Dacă bănuiești o reacție la un anumit aliment, cere o evaluare medicală și nu elimina singur grupe întregi de alimente. Pentru altă idee răspândită despre eliminarea unor alimente, vezi dieta fără gluten pentru toată lumea, iar pentru context, miturile despre alimentație. Un alt exemplu de dulce care pare mai inocent este tratat în articolul despre zahărul brun, miere și siropuri.